Cunoștințe despre Internet
Cunoștințe despre Internet
În ochii persoanei obișnuite, toate datele stocate pe un disc sunt „criptate”, deoarece sunt doar o colecție de litere și numere. Un hacker experimentat poate, însă, folosi aceste date pentru a vedea exact ce se află pe calculator. Pentru a contracara această vulnerabilitate, datele pot fi criptate fie prin software, fie prin hardware dedicat, localizat pe disc.
Toate metodele de criptare utilizează o cheie criptografică, o șir de numere generate, pentru a amesteca datele înainte de a fi stocate. Cineva care accesează datele fără cheie vede doar niște numere fără sens, deoarece singura modalitate de a le decripta este aceeași cheie folosită la amestecare. Criptarea software folosește resursele calculatorului pentru a cripta datele și a efectua alte operațiuni criptografice. De obicei, cheia criptografică provine din parola utilizatorului. Criptarea hardware folosește un procesor dedicat, plasat fizic pe disc, care de obicei include și un generator de numere aleatoare pentru a crea cheia criptografică, care este deblocat de parola utilizatorului.
Criptarea software există în software-ul mașinii, deci trebuie reinstalată dacă se schimbă sistemul de operare. Criptarea hardware rămâne intactă indiferent de modificările software-ului.
Software-ul poate fi actualizat pentru a remedia bug-uri și a îmbunătăți performanța. De asemenea, poate fi copiat pe alte discuri sau calculatoare dacă este nevoie de extinderea securității. În schimb, criptarea hardware este încorporată într-un microcip de pe dispozitivul de stocare, iar modificarea sa poate fi dificilă sau imposibilă. Acest tip de criptare protejează doar un singur disc, așa că extinderea securității necesită achiziționarea unor discuri suplimentare.
Criptarea software folosește procesorul calculatorului pentru a cripta datele. Deoarece procesorul trebuie să se ocupe atât de operațiunile obișnuite, cât și de criptare, sistemul poate încetini. Criptarea hardware rulează pe propriul hardware și nu afectează performanța generală a sistemului.
Atacul prin forță bruta, cea mai comună amenințare la adresa datelor criptate, constă în ghicirea repetată a parolei sau a cheii criptografice. Schemele de criptare software limitează numărul de încercări de decriptare sau autentificare, însă hackerii pot accesa memoria calculatorului și pot reseta contorul, obținând astfel timp nelimitat pentru ghicire. Criptarea hardware procesează pe un cip dedicat inaccesibil pentru calculator, iar această metodă de atac nu funcționează.
Criptarea software este la fel de sigură ca și calculatorul pe care rulează. Dacă hackerii introduc cod malițios, pot modifica sau dezactiva criptarea, lăsând discul să stocheze date nesecurizate. Criptarea hardware rulează independent de sistemul de operare și nu este expusă la aceste defecte de securitate.
Când informația este ștergă de pe un hard disk, nu este eliminată în mod complet. Indiferent dacă știiți un fișier din coșul de reciclare sau formatul unității, datele rămân pe disc. Ele nu sunt fuzionate, ci doar marcat de la nivelul sistemului de fișiere (FAT), indicând că spațiul este liber pentr
Cablurile de date sunt folosite pentru transmiterea informațiilor între sisteme, cum ar fi servere, calculatoare personale și alte echipamente hardware. Există trei tipuri principale de cabluri de date: cabluri cu pereche întortocheată, cabluri coaxiale și cabluri cu fibră optică. Aceste tipuri sunt
Memoria cu acces aleator (RAM) este spațiul de stocare temporară al unui calculator, care transmite date către procesor (CPU). Viteza memoriei RAM indică ritmul cu care poate primi și trimite informații către CPU. Identificare Modulele RAM sunt clasificate după rata de transfer a datelor. De exemplu