UHF vs. Antena VHF

Înainte de transmisiunile digitale, canalele locale 2–13 se difuzează în banda VHF („Very High Frequency”), iar cele 14–83 în banda UHF („Ultra High Frequency”). Astăzi televiziunea digitală utilizează banda UHF, însă VHF rămâne în uz pentru radio FM, radio maritim și pentru radioamatori, care încă operează pe ambele benzi. Diferențele de caracteristici ale acestor benzi determină designul optim al antenelor UHF și VHF.

Caracteristici de frecvență

Bandă VHF: 50–225 MHz. Bandă UHF: 420 MHz–1,3 GHz. Lungimile de undă variază considerabil: un semnal de 54 MHz are 6 m, iar unul de 450 MHz doar 70 cm. Undele UHF, fiind mai scurte, trec mai ușor prin obstacole și pot rebăsa de ionosferă, ajungând departe dincolo de orizont.

Principii de proiectare a antenei

Scopul unei antene este de a capta energia electromagnetică a undelor radio, inducând un curent semnal în antenă, care este apoi transmis prin firele de tracțiune. Majoritatea antenelor sunt concepute să capteze același semnal la mai multe puncte, numite „elemente”, combinând curenții și amplificând puterea semnalului. Numărul, lungimea, spațierea și grosimea elementelor depind de lungimea de undă a frecvenței pentru care este proiectată antena.

Antene VHF

Deoarece lungimile de undă VHF sunt relativ lungi, antenele VHF necesită elemente mai lungi. Însă eficiența mai mare a frecvențelor VHF în inducerea curentului permite utilizarea unui număr mai mic de elemente, iar cadrul (sau „boom”) poate fi mai scurt. De exemplu, pentru 144 MHz, o antenă optimă ar necesita 12 elemente, de la 41 1/8 până la 34 3/4 inci, montate pe un boom de 17 picioare.

Antene UHF

Lungimile de undă UHF sunt mult mai scurte decât cele VHF, deci și elementele lor sunt corespunzător mai scurte. În plus, antenele UHF necesită de multe ori mai multe elemente pentru a asigura o amplificare adecvată a semnalului. O antenă optimizată pentru 432 MHz ar necesita 33 de elemente pe un boom de 24 1/2 picioare, fiecare element măsurând doar între 13 11/16 și 10 11/16 inci.