Definiții ale unghiurilor de cameră

Fiecare fotografie spune o poveste. Indiferent dacă este o poză stată sau un film, unghiurile camerei influențează aspectul, senzația și atmosfera acelei povesti. Fotografi și regizori sunt conștienți de acest lucru și aleg unghiuri în mod deliberat pentru a modela și intensifica impactul creației lor. Înțelegerea modului și motivului de creare a acestor unghiuri poate ajuta amatorii să realizeze imagini sau filme mai captivante.

Nivelul ochiului

Unghiul de nivel al ochiului este cel mai comun. Camera este poziționată astfel încât subiectul să poată privi direct în obiectiv fără a-și mișca ochii în sus sau în jos — indiferent dacă subiectul privește efectiv în obiectiv. Este considerat emoțional neutru și este cel mai potrivit pentru prezentarea directă și factuală.

Urbina păsărească

Acest cadru se realizează deasupra direct a subiectului. De obicei folosit ca cadru de stabilire pentru a marca locația unei scene în filme, poate capta, de asemenea, acțiunea sau obiecte care ar fi ascunse în vedere la nivelul solului. Aceste cadre sunt frecvent realizate de crane sau avion. Amatorii cu bugete reduse pot folosi o scară înaltă sau o terasă.

Unghi înalt

Preluat de deasupra înălțimii subiectului, acest cadru stabilește dominația camerei. Se folosește pentru a face subiectul să pară slab, intimidat sau speriat.

Unghi de jos

Unghiul de jos, preluat de sub nivelul ochiului subiectului, oferă impresia opusă unghiului înalt. Face ca subiectul să pară dominant sau în control.

Înclinare neerghișită

Acestă înclinare se obține prin aplecarea camerei astfel încât orizontul să nu mai fie nivelat. Folosită cu măsură, poate oferi o perspectivă neobișnuită sau dramatică. În film, când este exagerată, poate irita spectatorii.

Punct de vedere

Eficientă în principal în narațiuni, unghiul de punct de vedere este folosit pentru a oferi spectatorului impresia de a vedea acțiunea prin ochii unui personaj. Pentru a obține acest efect, camera este controlată cu atenție pentru a imita mișcarea și perspectiva actorului. Un cadru la nivelul ochiului cu un actor privind la ceasul de mână, de exemplu, poate fi urmat de un plan apropiat al cadrului ceasului, revelând ceea ce personajul vede.