Cunoștințe despre Internet
Cunoștințe despre Internet
În 1996, supercomputerul Deep Blue a învins campionul Garry Kasparov la șah. Această victorie este adesea interpretată ca dovadă că memoria computerelor a depășit complet cea umană. În realitate, totuși, există multe lucruri pe care memoria umană le poate face și care nu pot fi realizate de memoria digitală.
Atât creierul uman, cât și calculatoarele au memorie pe termen scurt și pe termen lung. Pentru dispozitivele electronice, memoria pe termen scurt este reprezentată de memorie RAM (Working memory). Aceasta permite acces rapid la datele necesare în execuția unei sarcini. Memoria pe termen lung a computerelor constă în hard disk‑uri și SSD‑uri, unde fișierele sunt stocate și pot fi recuperate la cerere, similare cu rețelele de memorie din creier.
Ambele tipuri de memorie dispongă de capacități impresionante, dar aici memoria umană înregistrează un avantaj semnificativ. Cipurile pot stoca de la câteva MB la terabytes, însă neuronii umani—near 100 de miliarde—formă peste un trilion de conexiuni, ceea ce se traduce într-o capacitate de lucru estimată în jur de 2,5 petabyte (o mie de gigabyte). Peter Russell, în „The Brain Book”, subliniază că memoria nu este un container care se umple treptat, ci un „arbore” de ancore, pe care fiecare amintire poate adăuga noi ramuri, astfel că capacitatea crește odată cu cunoașterea.
Modul de acces la memorie prezintă, de asemenea, asemănări. Memoria umană este conținut‑abilă, organizată pe concepte și relații semnificative. Memoria computerelor, pe de altă parte, este byte‑abilă, accesată prin adrese exacte. Astfel, cipurile pot oferi un nivel de consistență ridicat, dar numai la cerere. Memoria umană poate fi mai puțin predictibilă, dar oferă o reamintire diversă și creativă, stimulată de diferite stimuli și senzații.
Atât creierul, cât și cipurile pot „uita”. Pentru un computer, uitarea este intenționată: memoria de lucru pierde datele când acestea nu mai sunt necesare. În cazul omului, uitarea este, de obicei, neintențională, frustrantă și neplăcută, de exemplu, când uităm un nume sau o parolă. Totuși, la fel ca un calculator, creierul poate suferi „amnestiă” sau „momente senioare” atunci când există deteriorări sau suprasarcină.
Sony a lansat în 1998 Memory Stick, un card de memorie compact care a evoluat în numeroase variante. Pentru a transfera conținutul unui astfel de card pe computer, urmează câteva etape simple. Pasul 1: Verifică porturile computerului Începe prin a inspecta porturile disponibile pe PC. Câteva modele
Introducere Procesorul modern solicită informații din memoria sistemului la o rată extrem de rapidă, însă memoria principală, cunoscută sub numele de RAM, nu poate răspunde în același timp. În consecință, procesorul trebuie să aștepte, ceea ce îl limitează la o viteză mai mică decât cea posibilă. M
Memoria externă se referă la diferite tipuri de stocare portabilă, cum ar fi stick-urile USB, hard-urile externe sau cardurile de memorie folosite în camere foto sau alte dispozitive. Acestea oferă un mod sigur de a păstra fotografii, videoclipuri și alte fișiere esențiale. Hard-uri externe Unul din