Diferențele dintre discurile DVD monolayer și dual-layer

Standardul Digital Versatile Disc (DVD) a revoluționat stocarea digitală, oferind peste zece ori mai mult spațiu decât un CD. Progresele tehnologice au condus la apariția discurilor cu capacitate dual‑layer, care cresc capacitatea de la 4,7 GB la 8,5 GB. Bruncherii și playerii DVD utilizează ooptică și tehnici speciale pentru a citi discurile dual‑layer, permițând să se plaseze filme mai lungi pe un singur disc și oferind încă mai mult spațiu pentru fotografii și filme casnice.

Construcție de bază

Un disc DVD monolayer (DVD‑5) se compune dintr-un strat reflectorizant înglobat într-un sandwich de policarbonat. Datele sunt codificate pe acest strat printr-o serie de găuri (pit) care reprezintă informația digitală. Aceste găuri sunt aproximativ de jumătate din mărimea găurilor de pe un CD, necesitând un laser special pentru citire. Discurile dual‑layer (DVD‑9) sunt practic două DVD monolayer lipite una pe cealaltă, menținând aceeași grosime totală. Capacitatea suplimentară se obține prin concentrarea laserului pe un strat reflectorizant semitransparent. Laserul își schimbă focalizarea după cum este necesar, citind prin stratul semitransparent pentru a ajunge la cel de‑al doilea. Această tranziție este vizibilă atunci când urmăriți un DVD dual‑layer: filmul se oprește momentan în timp ce laserul trece de la un strat la altul.

Extracție și arhivare

Nu toate unitățile DVD suportă scriere dual‑layer. În cazul în care ripați date care depășesc în mod normal 4,7 GB, trebuie să aplicați o compresie mai ridicată. Dacă arhivați videoclipuri, puteți utiliza media dual‑layer pentru a păstra calitatea la un nivel mai înalt și cu o compresie mai redusă. Pentru unitățile care acceptă scriere dual‑layer, puteți achiziționa media puțin mai scumpă, care previne necesitatea de a folosi mai multe discuri pentru același fișier. Aceste unități sunt etichetate corespunzător.

Tipuri de media DVD

În lumea discurilor DVD monolayer și dual‑layer, veți întâlni diferite denumiri. DVD‑R este un standard mai vechi, compatibil cu majoritatea unităților și playerilor DVD. DVD+R este un format concurent, și este versiunea principală care oferă media goală dual‑layer. Diferența tehnică între cele două constă în modul de stocare a datelor. La fel ca un CD, datele pe DVD‑R încep din centrul discului și se extind în spirală spre exterior. Media DVD+R este codificată în direcția opusă. Discurile dual‑layer utilizează ambele, de obicei cu spirală inversă pe stratul secundar. Formatele plus‑ sau minus‑RW se referă la capacitatea de a șterge și reînregistra date, deși aceste discuri nu sunt de obicei durabile pe termen lung și nu sunt recomandate pentru arhivarea critică a datelor.

Versiuni suplimentare

Discurile monolayer și dual‑layer au, de asemenea, o iterație dual‑side, dual‑layer. Denumite DVD‑18, acestea pot stoca aproape 16 GB de date, ideale pentru a face backup la întregi hard diskuri mai mici sau pentru a pune un film pe o față și secțiuni speciale pe cealaltă. DVD‑14 este o versiune rar întâlnită, dual‑side, dar cu un strat pe o față și două pe cealaltă. DVD‑10 este familiar celor care posedă ediții DVD mai vechi; constă dintr-un strat pe cele două fețe și a fost folosit pentru a plasa pe o față un film în widescreen și pe cealaltă specialități.