Diferența dintre ecranele LED cu 120 Hz și 240 Hz

Rata de reîmprospătare (refresh rate) este frecvența la care ecranul LED poate schimba imaginea de fiecare dată. În cazul televizorilor de înaltă definiție, aceasta se măsoară în Hz (ex. 120 Hz, 240 Hz). Mai mare este valoarea, mai rapid se schimbă imaginile, ceea ce poate reduce efectele de blur de mișcare. Totuși, un refresh rate prea ridicat poate face ca imaginile să pară prea netede și puțin naturale, mai ales pentru conținutul filmic la 24–60 fps.

Context istoric

La începuturile televizoarelor LED, utilizând diodă emițătoare de lumină pentru iluminarea de fundal, se observa un semnificativ blur de mișcare. În 2007, 60 Hz a devenit standardul, iar în 2009, 120 Hz a preluat trecerea. În 2011, unele producători au introdus 240 Hz ca cea mai rapidă rată disponibilă.

Reducerea blurului de mișcare

Un televizor cu 240 Hz poate schimba imaginea de 240 de ori pe secundă, adică de două ori mai des decât unul cu 120 Hz. Aceasta înseamnă un blur de mișcare mai puțin pronunțat și o experiență vizuală mai lină.

Anti-judder și stabilitate

Prin combinarea ratelor de reîmprospătare cu tehnologii de procesare video, producătorii reduc „judderul” – tremurul vizibil în timpul conversiei conținutului filmic în semnal video. O rată mai mare scade probabilitatea apariției acestui efect, iar un 240 Hz oferă un afișaj mai stabil decât 120 Hz.

Efectul de netezire excesivă

Viteza crescută poate duce la o netezire prea mare a imaginilor, iar mișcarea poate părea artificială. Pentru materiale filmice procesate la 24–60 fps, un ecran cu 240 Hz poate produce un afișaj mai puțin natural decât unul cu 120 Hz.