Jocuri de caracterizare în teatru

Jocuri de caracterizare în teatru

Crearea unui personaj reprezintă misiunea fundamentală a actorului. Acesta trebuie să încorporeze trăsăturile fizice și vocale care dau viață personajului. În plus, perioada istorică în care se desfășoară acțiunea influențează alegerile de caracterizare. Actorii experimentați pot folosi jocuri de caracterizare pentru a-și perfecționa abilitățile, în timp ce începătorii și studenții își dezvoltă aceste abilități prin exerciții simple.

Caracterizare fizică

Caracterizarea fizică cuprinde modul în care actorul merge, modul în care folosește corpul și expresiile faciale. Un joc simplu este ca fiecare actor să pătrundă în spațiul de joc, să traverseze și să iasă, într-o manieră care încorporează personajul. Fiecare actor primește o scală de la unu la zece, unde unu reprezintă postura și mersul neutru, iar zece este cea mai exagerată reprezentare fizică a personajului. Sarcina actorului este să intre la nivelul unu și să iasă la nivelul zece. După ce fiecare actor și-a realizat traversarea, ceilalți observatori descriu trăsăturile fizice pe care le-au observat, folosind adjective precum „lăcom”, „mea”, „incoordonat”, „trist”, „furios” etc.

Caracterizare vocală

În acest joc improvizat, fiecare actor stă cu un alt actor care joacă rolul intervievatului și răspunde la întrebări despre viața, opiniile și sentimentele personajului. Intervievatorul poate pune întrebări generale: „Unde ai crescut?” sau „Ai avut o copilărie fericită?” și întrebări specifice: „Cum ai devenit rege?” pentru un Macbeth sau „De ce nu ai spus părinților că ai căsătorit Romeo?” pentru o Julieta. Actorul intervievat se concentrează pe crearea ritmului vocal și a tonului care se potrivește cel mai bine personajului, în timp ce ceilalți observatori oferă descrieri ale caracterizării vocale auzite după fiecare interviu.

Caracterizare istorică

Crearea personajelor pentru drama istorică implică adesea regi și servitori, iar actorii trebuie să ia în considerare statutul personajului pentru a crea o caracterizare autentică. Personajele de rang înalt se uită direct în ochii celorlalți și cer spațiu larg pe scenă, în timp ce cele de rang scăzut își îndreaptă privirea în jos și urmăresc pe cei de rang mai înalt. Personajele de rang înalt vorbesc cu fermitate deliberată, iar cele de rang scăzut pot bâlbâia sau șopti. Între așa-i așezat, actorii pot trage un număr dintr-un cănuț (1, 2 sau 3, unde 1 este cel mai înalt statut) și vor reprezenta statutul ales, iar ceilalți vor încerca să ghicească „ordinea de dominare”.

Jocuri de caracterizare pentru începători

Pentru exerciții vocale de bază, participanții stau în cerc. Fiecare primește o linie simplă, de exemplu: „A fi sau a nu fi, aceasta este întrebarea”, și o rostește inițial cu voce normală. Apoi se propun sugestii de caracterizare vocală: „personaj de desene animate”, „sergent de tir”, „star de film sexy”. Actorii vor vorbi pe rând, schimbând tonalitatea și ritmul pentru a se potrivi ideii personajului sugerat. Pentru exerciții fizice de bază, actorii se mișcă normal prin spațiu și, folosind aceleași caracterizări vocale, încearcă să reprodună ritmul de mișcare al personajului ales.