Definiția băncilor internaționale

În sensul cel mai simplu, banca internațională reprezintă activitatea bancară care se desfășoară peste frontierele naționale. Această practică își are originile în Renaștere, când creditori împrumutaau fonduri regilor străini.

În prezent, banca internațională este folosită atât de persoane fizice, cât și de companii care caută condiții bancare avantajoase într-o piață globală.

Definirea băncii internaționale

Conform Comitetului pentru Sistemul Financiar Global al Băncii pentru Settlements Internaționale, banca internațională apare atunci când o instituție bancară cu sediul într-o țară acordă credite rezidenților dintr-o altă țară – de exemplu, un banc canadian împrumută bani unui american.

Eric Philip Davis, cercetător senior al National Institute of Economic and Social Research din Marea Britanie, subliniază că această definiție include și împrumuturi domestice în valute străine. Astfel, un banc american care acordă un împrumut unui rezident american în euro, în loc de dolari, se consideră activitate internațională.

În plus, Davis consideră că depozitele la bănci străine fac parte din banca internațională. De exemplu, un american care își păstrează fondurile într-un banc din Elveția sau din Bahamas.

Banca internațională facilitează mobilitatea capitalelor și susține dezvoltarea pieței financiare globale, fiind reglementată de standarde internaționale precum Basel III.