Ce înseamnă extensiile .com și .net?

Ultimele litere ale unui nume de domeniu sunt denumite domenii de nivel superior (TLD). Cele mai cunoscute sunt .com – pentru "companie" – și .net – pentru "rețea". Acestea fac parte din sistemul de nume al Internetului, care asigură un nume ierarhic memorabil, care este apoi tradus într-o adresă numerică pe care calculatoarele îl folosesc.

Primii șapte TLD-uri

În anii '80 au fost create șapte domenii de nivel superior. Trei dintre ele, .com, .net și .org, erau disponibile pentru oricine dorea să le înregistreze. .org a fost destinat organizațiilor non-profit. Celelalte patru domenii erau restricționate: .gov pentru agențiile guvernamentale, .mil pentru armă, .int pentru organizațiile internaționale și .edu rezervat instituțiilor educaționale.

Coduri de țară (ccTLD)

În același timp, fiecare țară a primit un cod de două litere pentru domenii de nivel superior, de obicei bazat pe codul ISO. De exemplu, Statele Unite au .us, iar multe orașe și județe au adoptat acest cod în site-urile lor. Marin County, situat deasupra Golden Gate Bridge, folosea inițial co.marin.ca.us. Unele coduri au devenit populare în afara țării originale: .to (Tonga) este vândut pentru domenii, iar .tv (Tuvalu) nu are legătură cu televiziunea, ci este un cod de țară pentru insula Tuvalu.

Extensii suplimentare

Cu venirea secolului al XXI-lea, numele în cele mai populare TLD-uri precum .com și .net au devenit tot mai greu de găsit. ICANN a răspuns prin crearea de noi TLD-uri, cum ar fi .biz, și prin implementarea unui sistem care permite generarea a numeroase alte domenii. Deși niciuna dintre noile extensii nu a atins încă popularitatea .com sau .net, ICANN continuă să susțină adăugarea de noi domenii, iar dominanța .com ar putea fi pusă sub semnul întrebării.

TLD-uri, domenii și DNS

Un TLD este doar o parte a numelui de domeniu. În diferite țări, structura poate varia. De exemplu, în Regatul Unit, o firmă poate avea business.co.uk, în timp ce o universitate ar putea folosi school.ac.uk, unde codul de două litere între nume și .uk indică tipul de site. În spatele acestui nume se află serviciul DNS (Domain Name System), care stochează o bază de date care leagă numele de o adresă numerică sau alfanumerică. Când introduci google.com în browser, DNS caută numele și returnează adresa IP, de exemplu 74.125.225.69.