Ghid complet pentru testarea tuburilor de vid

Seturile de televiziune vechi și alte aparate electrice fabricate între anii 1930 și 1970 conțin tuburi de vid pentru generarea, amplificarea și modificarea semnalelor electrice. Tuburile funcționează controlând mișcarea electronilor într-un mediu de presiune scăzută, fie gaz de presiune scăzută, fie vid. Un tub de vid este alcătuit dintr-un înveliș tubular de sticlă – uneori metalic sau ceramic – cu electrozi plasați într-o atmosferă de vid. Pentru a testa un tub de vid, utilizați unul dintre multele testere de vid disponibile pe piață.

Pasul 1

Identificați tipul tubului de vid prin căutarea imprimării de pe latera tubului. Tipul tubului determină socket-ul și comutatorul pe care le veți folosi pe tester. Denumirile tuburilor începe de obicei cu un număr urmat de litere și numere. De exemplu, „6L6” sau „12AX7” indică tensiunea filamentului necesar.

Pasul 2

Introduceți tubul de vid în socketul corespunzător de pe tester conform diagramei din manual. Inspectați tubul pentru eventuale deteriorări ale sticlei sau pini curbați.

Pasul 3

Porniți testerul de vid și setați pozițiile comutatorului de test pentru tubul specific, conform diagramei testerului.

Înregistrați valoarea „Gm” afișată pe meter. Comparați-o cu intervalul acceptabil pentru tubul respectiv, așa cum este indicat în diagrama testerului.

Sugestii

• Dacă nu înțelegeți lectura „Gm” afișată de tester, consultați o tabelă online de valori pentru tuburi de vid.
• Testerele de tuburi de vid vin în două tipuri: un tester simplu de emisie și un tester de conductanță mutuală. Testerul de emisie arată doar dacă tubul este funcțional, în timp ce testerul de conductanță mutuală măsoară curentul plăcii și afișează lectura Gm (transconductanță).

Avertizare

• Atenție la manipularea tuburilor de vid, deoarece acestea pot deveni foarte calde.

Ce veți avea nevoie

• Tester de tuburi de vid