Conectarea difuzorilor la un crossover: ghid pas cu pas

Introducere

Crossovers-urile sunt componente active sau passive care determină ce frecvențe ajung la diferiții drivere dintr-un sistem de difuzoare. Într-un box de difuzoare, woofer-ul, tweeter-ul și midrange-ul primesc zone diferite de frecvență. În schimb, un crossover activ trimite semnale de la o anumită frecvență în sus sau în jos, în funcție de dimensiunea difuzorului și capacitatea de bas. Amestecarea corectă a mai multor difuzoare la aceste dispozitive asigură că sunetul este exact așa cum ar trebui și protejează driverele din sistem.

Crossovers pasive

Așa cum vedem în majoritatea difuzoarelor, există două componente, numite drivere. Un difuzor cu două căi are un tweeter mic și un woofer (sau midwoofer) mai mare. Acești drivere nu pot reda aceleași frecvențe, așa că un crossover pasiv distribuie frecvențele corecte fiecărui driver, utilizând o serie de condensatori, bobine și rezistoare. De exemplu, woofer-ul poate reda între 20 și 3000 Hz, iar tweeter-ul între 3000 și 22 000 Hz. Înclinarea crossover-ului determină cât de mult frecvențele de la limită între midrange și tweeter se estompează, asigurând o tranziție lină. Acest estompare este necesară pentru a preveni o creștere bruscă a frecvenței crossover-ului, care, în cazul lui 3000 Hz, ar fi percepută de majoritatea ascultătorilor ca un sunet aspru.

Crossovers active

Crossovers-urile active sunt dispozitive electronice care primesc semnal de la un preamplificator, prin cabluri RCA sau digitale. Acestea filtrează semnalul și distribuie frecvențele la diferiți difuzoare sau drivere din sistem. Într-un sistem de audio pentru mașină, de exemplu, subwoofer-ul poate reda între 20 și 100 Hz, în timp ce celelalte difuzoare pot reda între 100 și 20 000 Hz. Înlocuind crossover-urile passive cu active, audiophilii pot controla fiecare driver independent, eliminând necesitatea unui crossover pasiv în sistem.

Conectarea unui crossover pasiv

Presupunând că valorile componentelor crossover-ului se potrivesc driverelor din sistem, cablarea la fiecare driver este destul de simplă. În majoritatea plăcilor passive, există marcaje care indică cablarea intrării (de la cupul de terminal) și ieșirile pentru woofer și tweeter. În general, firele de intrare sunt marcate cu „IN+” și „IN-”, iar cele de ieșire cu „W+”, „W-”, „T+” și „T-”. Începeți prin a tăia 1/2 inch de la capetele firelor. Conectați pini spade femele care se potrivesc dimensiunii cupului de terminal și terminalelor driverului. Încadrați firele corecte pe terminalele potrivite, apoi fixați fiecare driver la cutia de difuzoare. În final, conectați firul de difuzor de la amplificator la bornele de intrare de pe exteriorul cupului de terminal.

Conectarea unui crossover activ

Introduceți un cablu RCA între preamplificator și bornele „IN” ale crossover-ului. Fiecare ieșire are o secțiune high-pass sau low-pass. Terminalele high-pass operează de la o frecvență specifică în sus și sunt folosite de obicei pentru difuzoare mai mici, cum ar fi midrange-urile și tweeter-urile. În schimb, filtrele low-pass sunt destinate subwoofer-ilor. Ieșirile band-pass funcționează între două frecvențe și sunt utile pentru difuzoare de mid-bass care operează între subwoofer și midrange. Conectați fiecare ieșire RCA la amplificatorul corespunzător, care propulsează driverul respectiv. Porniți unitatea crossover-ului la o priză electrică. Conectați firele de difuzor de la amplificator la driverii individuali. Ajustați butoanele sau glisoarele pentru a atenua semnalul către un sau mai mulți amplificatori, conform preferințelor dumneavoastră.