Cunoștințe despre Internet
Cunoștințe despre Internet
Tehnologiile noi aduc adesea promisiuni de îmbunătățire a vieții cotidiene, dar la rândul lor creează și temeri. Tehnologia de identificare prin radiofrecvență (RFID) este un exemplu clar al acestei dublă realități: pot fi atât un instrument de eficiență, cât și un potențial pericol pentru securitatea datelor personale.
Un sistem RFID constă din două componente principale: eticheta și cititorul. Eticheta este un microchip mic care conține informații despre obiectul la care este atașat. Cititorul detectează eticheta și citește informațiile unice de pe aceasta.
Un exemplu comun este transponderul de taxă pe autostradă, care este atașat mașinii și contului bancar. Când treceți printr-un pasaj automat, cititorul RFID detectează eticheta și înregistrează trecerea.
Cititorul RFID emite pulsuri radio care „interoghează” eticheta. Eticheta, la recepție, răspunde cu un puls propriu. Există două tipuri de etichete: active (cu baterie) și passive (fără baterie, folosind energia emisă de cititor).
Etichetele active pot transmite semnale la distanțe de 10-15 metri, în timp ce cele passive sunt limitate la câțiva metri.
Cardurile cu bandă magnetică nu pot fi citite de un sistem RFID. În schimb, cardurile moderne pot conține o etichetă RFID pasivă care poate fi interogată de un cititor și poate transmite informații la câțiva metri.
Este important să subliniem că doar cititorul poate obține informațiile de pe etichetă; eticheta însăși nu poate extrage date din card.
Chiar dacă un cititor neautorizat se află suficient de aproape pentru a citi cardul, informațiile obținute sunt limitate. Cardurile RFID conțin un cod de autorizare care se schimbă la fiecare tranzacție (un tip de CVV dinamic). Acest cod este utilizat doar o singură dată și nu este stocat pe card.
Datorită acestui mecanism, chiar dacă cineva reușește să captureze informațiile de la o tranzacție, nu poate folosi acele date pentru alte achiziții. De asemenea, codul de verificare (CVV) nu este transmis prin RFID, ceea ce împiedică furtul pentru cumpărături online.
NFC (Near Field Communication) este o tehnologie derivată din RFID, folosită în majoritatea smartphone-urilor pentru plăți mobile și schimb de date. NFC necesită o distanță foarte mică pentru citire, la fel ca multe etichete RFID pasive.
În esență, NFC nu adaugă securitate suplimentară față de RFID standard; ambele sunt supuse aceleiași vulnerabilități. Decizia de a utiliza sau nu NFC depinde de nivelul de risc pe care sunteți dispus să-l asumați.
În general, cardurile de credit RFID sunt proiectate cu măsuri de securitate robuste, cum ar fi coduri dinamice și criptare a datelor. Deși există riscul unui cititor neautorizat, impactul acestuia este minim datorită caracterului unic al fiecărei tranzacții. Dacă sunteți îngrijorat de securitate, opțiunile includ: a utiliza carduri cu bandă magnetică, a activa funcția „contactless only” pe card sau a evita tranzacțiile în locuri cu echipamente de citire suspectă.
RFID în cardurile de credit – ce trebuie să știi Te-ai întrebat vreodată dacă cardul tău de credit conține un chip RFID? Tehnologia RFID permite citirea cardului fără contact, propulsând comerțul fără cardă. Emitentii cardurilor propongă RFID Majoritatea băncilor propun carduri RFID. Indiferent dacă
Internetul a revoluționat comunicarea, dar și criminalii pot ajunge la un număr mult mai mare de victime. Un tip de infracțiune cibernetică este furtul și utilizarea neautorizată a numerelor de card de credit; phishingul este una dintre metodele principale. Phishing Termenul „phishing” descrie o teh
Înțelegerea dezactivării paginii pe Facebook O pagină de Facebook devine dezactivată imediat ce contul asociat cu ea este dezactivat. În acest stadiu, prietenii și ceilalți utilizatori nu pot accesa niciuna dintre informațiile paginii – fotografii, videoclipuri, postări sau alte date – până când con