Istoria pirateriei cinematografice

Asociația cinematografică (MPA) definește pirateria cinematografică drept "luarea, copierea sau folosirea neautorizată a materialelor protejate prin drepturi de autor fără permisiune". Istoria pirateriei filmului este încurcată în tehnologii tot mai avansate. Echipamentele video, DVD-urile și internetul au jucat un rol în obținerea și vânzarea ilegală a filmelor. Pirateria video provoacă pierderi economice extreme în țările din întreaga lume. Legile internaționale, federale și de stat există pentru a proteja consumatorii, companiile și artiștii de furtul de drepturi de autor.

Istoria

Pirateria filmului a început cu pirații folosind camere video pentru copierea filmelor teatru, un proces cunoscut sub numele de "ripping". Sunetul, prin intermediul microfonului aparatului foto, era de slabă calitate, deoarece s-au înregistrat și zgomote ale publicului. Aceste ripple cam au fost puse pe Internet, de obicei după o premieră de film.

Căutând o calitate îmbunătățită a sunetului, pirații au început să sincronizeze rip-urile cu oa doua înregistrare. Aceste cam /telesyncs folosesc microfoane profesionale fără audiență în teatru. Ele sunt capturate direct de la sistemul de sunet al teatrului sau de la transmisiile radio FM.

O altă metodă obișnuită de film pirat este copierea DVD-urilor de ecranare. Companiile de film adesea eliberează copii promoționale ale unui film pentru critici și oameni din industrie pentru a le revizui în avans. Pirații elimină mesajul Propunere de copie numai pentru promovare și îl eliberează ca pe un DVD rip. Era digitală a inaugurat o multitudine de moduri de a fura. În prezent, conexiunile de televiziune oferă cea mai comună modalitate de a pirat filme. Abonamentele TV, fluxul digital și ripile HDTV devin din ce în ce mai populare odată cu avansarea televiziunii prin satelit și a televizoarelor de înaltă definiție (HDTV). Calitatea HDTV poate fi mai bună decât calitatea DVD.

Pirateria filmului dăunează economiei unei țări, consumatorilor și industriei cinematografice. Alianța Internațională pentru Proprietatea Intelectuală a estimat că, din 2008, Statele Unite au pierdut 1,3 miliarde de dolari (USD) din acte de piraterie cinematografică. Industria cinematografică, plus programele video și televiziunea la domiciliu, reprezintă componente uriașe ale activelor economice americane. Industria filmelor din SUA a stabilit un sistem comercial cu alte țări care operează într-un mod echilibrat. Sunt necesare numeroase lucrători pentru a filma fiecare film. Asociația Motion Picture of America (MPAA) estimează că "un film important pe locație contribuie în jur de 200.000 de dolari pe zi economiilor locale", datorită angajaților din studiouri care folosesc întreprinderile locale. Pirateria afectează aceste relații economice. Distribuitorii, teatrele, companiile de închiriere de filme și furnizorii de servicii de plată-vizionare pierd toate banii.

Efectele consumatorilor

Consumatorii sunt răniți din neatenție de pirateria cinematografică. În întreaga lume, filmele sunt o sursă de divertisment. Atunci când pirații scurg bani din industria cinematografică și din toate industriile sale periferice, calitatea filmului poate deveni compromisă. Ceea ce începe ca un produs valoros devine prea scump pentru a produce. MPAA recomandă consumatorilor să se ridice împotriva vânzărilor contrafacute de DVD-uri și a furtului de internet. Expert Insight

Industria americană de divertisment internațională a contribuit cu aproape 52 de miliarde de dolari (USD) la economia națională în 2008. Experții în industria cinematografică au afirmat că, fără piraterie ca obstacol, studiourile ar putea adăuga sume și mai mari de bani economiei. Experți precum Darcy Antonellis, președintele Warner Bros. al operațiunilor tehnice, recunosc că dezvoltarea tehnologică facilitează numai pirateria cinematografică. Partajarea ilegală a fișierelor este dezavantajul pentru creșterea serviciilor de bandă largă.

Conceptele greșite

Nu toate filmele descărcate de pe internet sunt ilegale. MPAA încurajează consumatorii și educatorii să folosească site-urile de descărcare legale. Astfel de site-uri aprobate de MPAA includ Cinema Now, IFilm, Movieflix și Movielink. MPAA consideră că este mai puțin probabil ca oamenii să nu respecte legile drepturilor de autor atunci când înțeleg pe deplin drepturile artistului. Considerații

Toți observatorii de film ar trebui să fie conștienți de consecințe. Există legi care protejează materialul protejat prin drepturi de autor. Descărcarea unui film dintr-o sursă neautorizată și vânzarea de DVD-uri contrafăcute sunt infracțiuni grave. Aplicarea legii consideră că filmele protejate prin drepturi de autor sunt valoroase ca orice altă proprietate furată. Industria cinematografică are dreptul de a lua în judecată pirații de film.

Prevenția /soluția

Educația cu privire la legile drepturilor de autor poate scădea partajarea de fișiere peer-to-peer. Probleme mai mari, cum ar fi implicarea în crima organizată, sunt mai greu de monitorizat. FBI găzduiește o divizie cibernetică în Los Angeles. Agenții împărtășesc în mod regulat informații cu reprezentanții studiourilor de film pentru a discuta strategiile împotriva pirateriei. Oficiile de operațiuni anti-piraterie angajate de MPAA și studiourile de filme elaborează modalități de educare și litigiu. O idee recentă este de a aborda pirateria care apare pe sistemele de furnizori de servicii Internet (ISP). Sunt făcute demersuri, dar ISP-urile sunt uneori îngrijorați de faptul că sistemele lor sunt încetinite de monitorizare
URL:https://ro.whycomputer.com/media/100514524.html